CUPRINS

CAPITOLUL I - INFORMAŢII GENERALE 3

1.1. POLITICI CONTABILE 3

1.2. CADRUL GENERAL DE RAPORTARE 5

1.2.1. Organizarea şi conducerea contabilităţii 5

1.2.2. Registrele de contabilitate 6

1.2.3. Situaţiile financiare anuale 7

1.3. PRINCIPII CONTABILE 8

1.4. REGULI GENERALE DE EVALUARE 9

1.4.1. Evaluarea la data intrării în societate 9

1.4.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii 10 1.4.3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar 10

1.4.4. Evaluarea la data ieşirii din entitate 11

1.5. EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANŢULUI 11

1.6. CORECTAREA ERORILOR CONTABILE 12

1.7. PĂRŢILE AFILIATE 13

CAPITOLUL II - POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE 13

2.1. Generalităţi 13

2.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE 15

2.2.1. Clasificări, definiţii 15

2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială 15

2.2.3. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale 16

2.2.4. Amortizarea imobilizărilor necorporale 16

2.2.5. Cedarea 16

2.2.6. Evaluarea la data bilanţului 16

2.2.7. Prezentarea informaţiilor 16

2.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE 17

2.3.1. Definiţii, clasificări 17

2.3.2. Recunoaşterea iniţială 17

2.3.3. Evaluarea iniţială 18

2.3.4. Cheltuieli ulterioare 19

2.3.5. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale 19

2.3.6. Amortizarea 20

2.3.7. Cedarea şi casarea 21

2.3.8. Deprecierea 21

2.3.9. Compensaţii de la terţi 22

2.3.10. Evaluarea la data bilanţului 22

2.3.11. Prezentarea în situaţiile financiare 23

2.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE FINANCIARE 24

2.4.1. Definiţie, clasificări 24

2.4.2. Evaluarea iniţială 24

2.4.3. Evaluarea la data bilanţului 24 2.5. POLITICI CONTABILE PRIVIND LEASING – UL 24

2.5.1. Definiţii, concepte-cheie 24

CAPITOLUL III - POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE 26

3.1. Generalităţi 26

3.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND STOCURILE 26

3.2.1. Definiţie, clasificări 26

3.2.2. Evaluarea stocurilor 27

3.2.3. Costul stocurilor 28

3.2.4. Prezentarea informaţiilor 28

3.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND CREANŢELE 29

3.3.1. Definiţii şi clasificări 29

3.3.2. Evaluarea creanţelor 30

3.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 31

3.5. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT 32

CAPITOLUL IV - POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN SCURT 4.1. Definiţii, clasificări 32

4.2. Evaluare 34

CAPITOLUL V - POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN LUNG 34

5.1. Definiţii, clasificări 34

5.2. Evaluare 35

CAPITOLUL VI - POLITICI CONTABILE PRIVIND PROVIZIOANELE 35

6.1. Definiţii, concepte-cheie 35

6.2. Recunoaştere 36

6.3. Estimare 37

6.4. Prezentare şi descriere 37

CAPITOLUL VII - POLITICI CONTABILE PRIVIND SUBVENTIILE SI FONDURILE NERAMBURSABILE 38

7.1. Definiţii şi concepte-cheie 38

7.2. Subvenţii aferente activelor 38

7.3. Subvenţii aferente veniturilor 39

CAPITOLUL VIII - POLITICI CONTABILE PRIVIND CAPITALURILE PROPRII 39

8.1.Capital 39

8.2. Rezerve din reevaluare 39

8.3. Alte rezerve 40

CAPITOLUL IX - POLITICI CONTABILE PRIVIND VENITURILE, CHELTUIELILE SI REZULTATUL FINANCIAR 40

9.1. VENITURI

9.1.1. Definiţii, clasificări 40

9.1.2. Recunoaşterea veniturilor 41

9.1.3. Evaluarea veniturilor 42

9.2. CHELTUIELI 42

9.3. REZULTAT 44

CAPITOLUL X - ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE 44

CAPITOLUL XI - POLITICI CONTABILE PRIVIND PĂRŢILE AFILIATE 45

11.1. Definiţii, concepte-cheie 45

11.2. Necesitatea prezentării informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate 11.3. Prezentare şi descriere 47

CAPITOLUL XII - ANGAJAMENTE ŞI ALTE ELEMENTE EXTRABILANŢIERE 47

12.1. Definiţii, generalităţi 47

12.2. Prezentarea informaţiilor 49

CAPITOLUL I. INFORMAŢII GENERALE

1.1. POLITICI CONTABILE

Conducerea S.C. XXXXXXXXXXX a aprobat politicile contabile pentru operaţiunile derulate, descrise în ceea ce urmează.

Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activităţii şi strategia adoptată de societate.

Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare anuale, a unor informaţii:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice;

b) credibile, în sensul că:

- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea societăţii;

- sunt neutre, lipsite de influenţe;

- sunt prudente;

- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Politicile contabile ale S.C. XXXXXXXXXXX au fost stabilite în mod adecvat, pe temen lung, astfel incat sa se asigură o bază consecventă, de la un an la altul, de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu uşurinţă de către utilizatori. Aceasta înseamnă că orice variaţie a rezultatelor, de la un an la altul, reflectă fluctuaţii reale ale activităţii societăţii, şi nu reprezintă doar influenţa modificărilor contabile.

Politicile contabile ale S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A cuprind, dar nu se limitează la următoarele aspecte:

- recunoaşterea veniturilor;

- recunoaşterea şi amortizarea activelor corporale şi necorporale;

- capitalizarea costurilor îndatorării şi a altor cheltuieli;

- investiţiile în bunuri imobiliare;

- instrumentele şi investiţiile financiare;

- operaţiunile de leasing;

- stocurile;

- impozitele;

- provizioanele;

- conversia valutară şi acoperirea riscului valutar;

- definirea centrelor de costuri şi baza de alocare a costurilor pe segmente;

- definirea numerarului şi a echivalentelor de numerar;

- fondurile nerambursabile;

- contabilitatea de gestiune;

- tranzactii cu parti afiliate.

A. Modificări în politicile contabile

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile S.C. XXXXXXXXXXX

S.C. XXXXXXXXXXX va menţionea în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii.

Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:

a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;

b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

Dacă S.C. XXXXXXXXXXX se află într-una din situaţiile următoare:

- modificarea voluntară într-o politică contabilă are un efect asupra perioadei curente sau asupra oricărei alte perioade anterioare,

- ar fi avut un efect asupra acelei perioade cu excepţia faptului că este imposibil de determinat valoarea ajustării, sau

- ar putea avea un efect asupra acelei perioade cu excepţia faptului că este imposibil de determinat valoarea ajustării, sau

- ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare,

atunci, ea va prezenta:

a) natura modificării în politica de contabilitate;

b) motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai relevante;

c) pentru perioada curentă şi pentru fiecare perioadă anterioară prezentată, în măsura în care este posibil, valoarea ajustării:

- pentru fiecare element afectat al situaţiei financiare;

- pentru rezultatele de bază şi diluate pe acţiune (acolo unde e cazul).

d) suma ajustărilor aferente perioadelor de dinaintea celor prezentate în măsura în care este posibil;

e) dacă aplicarea retroactivă este imposibilă pentru o anume perioadă anterioară, sau pentru perioade de dinaintea celor prezentate, circumstanţele care au condus la existenţa acelei condiţii şi o descriere a modului şi a momentului în care modificarea politicii contabile a fost aplicată.

B. Modificări în estimările contabile

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, multe elemente ale situaţiilor financiare întocmite de societate nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile pe care S.C. XXXXXXXXXXX le are la dispoziţie.

Se pot solicita estimări ale:

- clienţilor incerţi;

- uzurii morale a stocurilor;

- valorii juste a activelor şi datoriilor financiare;

- duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile;

- obligaţiilor privind garanţiile.

Utilizarea unor estimări rezonabile reprezintă o parte esenţială a întocmirii situaţiilor financiare şi nu subminează credibilitatea acestora.

O estimare poate necesita o revizuire dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau experienţe ulterioare. Prin natura ei, revizuirea estimării nu are legătură cu perioadele anterioare şi nu reprezintă corectarea unei erori.

O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica de contabilitate şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Când este dificil să se distingă între o modificare a politicii contabile şi o modificare a unei estimări contabile, modificarea este tratată ca o modificare a estimării contabile.

Efectul unei modificări a unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv prin includerea ei în profitul sau pierderea:

a) perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai respectiva perioadă; sau

b) perioadei în care are loc modificarea şi a perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora.

În măsura în care o modificare în estimările contabile dă naştere la modificări ale activelor şi datoriilor, sau elementelor legate de capitaluri proprii, se va recunoaşte prin ajustarea valorilor contabile a elementelor conexe de active, datorii sau capitaluri proprii în perioada modificării.

1.2. CADRUL GENERAL DE RAPORTARE

1.2.1. Organizarea şi conducerea contabilităţii

S.C. XXXXXXXXXXX are obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilităţii 82/1991 republicate, şi a O.M.F.P. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene precum şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

S.C. XXXXXXXXXXX are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute, cel puţin o dată pe an, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a S.C. XXXXXXXXXXX sunt situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii S.C. XXXXXXXXXXX revine administratorului societatii.

S.C. XXXXXXXXXXX organizează şi conduce contabilitatea pe bază de contract de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiat cu o persoană juridică, autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, potrivit art.10, alin (3) din Legea 82/1991 – legea contăbilităţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Rãspunderea pentru aplicarea necorespunzãtoare a reglementãrilor contabile revine prestatorului de servicii, potrivit legii şi prevederilor contractuale.

Principalele cerinţe ale legii contabilităţii şi prezentelor politici contabile sunt următoarele

Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă;
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric;
Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie, după caz.
Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.
În contabilitate, rezultatul ( profit/pierdere) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează lunar.
Rezultatul exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate in contul rezultatului reportat, pe ani după aprobarea situaţiilor financiare anuale.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, potrivit hotărârii A.G.A.

1.2.2. Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare.

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă cronologic şi sistematic astfel încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

Registrele de contabilitate vor fi intocmite cu respectarea prevederilor O.M.F.P. 3512/2008.

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte lunar balanţa de verificare.

Întrucât S.C. XXXXXXXXXXX utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor, are obligaţia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva S.C. XXXXXXXXXXX timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.

1.2.3. Situaţiile financiare anuale

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A sunt situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii 31/1990 privind societăţile comerciale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată in exercitiul financiar incheiat..

Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni.

S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A aplică Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, aprobate prin OMFP 3055/2009.

Notele conţin informaţii în plus faţă de cele prezentate în bilanţ si in contul de profit şi pierdere. În note se prezintă descrieri narative sau împărţiri ale elementelor prezentate în situaţiile financiare şi informaţii legate de elemente care nu sunt recunoscute în situaţiile financiare

Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi trebuie însoţite de o declaraţie scrisă a administratorului S.C. XXXXXXXXXXX prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:

a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;

c) societatea îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

Deoarece S.C. XXXXXXXXXXX organizează contabilitatea în partidă dublă, ea trebuie să publice situaţiile financiare anuale.

Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 10 de ani.

Situaţiile financiare anuale ale S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A sunt supuse auditului financiar şi aprobării Adunării Generale a Acţionarilor.

1.3. PRINCIPII CONTABILE

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale ale S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

Situaţiile financiare sunt întocmite având la bază principiile contabile prevăzute de Lg. 82/1991 – Legea contabilităţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

1. Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii. Acest principiu presupune că S.C. XXXXXXXXXXX îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.

Dacă conducerea S.C. XXXXXXXXXXX a luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.

2. Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare vor fi aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

3. Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale evaluarea va fi făcută pe o bază prudentă şi, în special:

poate fi inclus numai rezultatul realizat la data bilanţului;
se va ţine cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiul financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
se va ţine cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
se va ţine cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere..

4. Principiul independenţei exerciţiului. Se va tine ţine cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.

5. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.

7. Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale S.C. XXXXXXXXXXX faţă de acelaşi partener pot fi efectuate cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.

8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate şi nu numai de forma juridică a acestora.

9. Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi de cont profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă:

· acestea reprezintă o sumă nesemnificativă sau

· o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate în cazuri excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a excedentului sau pierderii.

1.4. REGULI GENERALE DE EVALUARE

1.4.1. Evaluarea la data intrării în societate

La data intrării în societate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:

a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora care pot fi recuperate de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.

Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.

1.4.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementărilor legale şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv O.M.F.P. 2861/2009 privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

1.4.3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar

În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. În acest caz, se vor avea în vedere, printre altele:

a) Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

b) Valorile mobiliare pe termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.

c) Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

La fiecare dată a bilanţului:

a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

b) Pentru creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

c) elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei.

d) elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent la data determinării valorilor respective.

Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele / datoriile de primit / de plătit în sume fixe sau determinabile.

1.4.4. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

1.5. EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANŢULUI

Definiţie

Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.

Pot fi identificate două situaţii:

a) S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A obţine informaţii suplimentare faţă de cele existente la data bilanţului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la data bilanţului. Dacă informaţiile suplimentare conduc la necesitatea înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste înregistrări;

b) S.C. XXXXXXXXXXX obţine informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor financiare, dar a căror prezentare este necesară pentru utilizatorii de informaţii. În această situaţie, informaţiile respective se prezintă în notele explicative, fără efectuarea unor înregistrări în contabilitate.

Următoarele constituie evenimente ulterioare datei bilantului ce vor fi în situaţiile financiare anuale:

Ø rezolvarea unui litigiu ulterior datei bilanţului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau recunoaşterea unui nou provizion;

Ø insolvenţa unui client, înregistrată ulterior datei bilanţului, confirmă că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, S.C. XXXXXXXXXXX trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale;

Ø primirea de informaţii după data bilanţului, care semnalează că un activ a fost depreciat sau că o pierdere anterioară din depreciere trebuie ajustată.( ex. Falimentul unui client care intervine ulterior datei bilanţului, confirmă, de obicei, existenţa unei pierderi la data bilanţului, iar cedarea stocurilor după data bilanţului oferă dovezi (chiar dacă nu întotdeauna concludente ) privind valoarea lor netă realizabilă la data bilanţului;

Ø determinarea, după data bilanţului, a costului activelor achiziţionate sau determinarea încasărilor din activele cedate la data bilanţului;

Ø descoperirea fraudelor sau erorilor, după data bilanţului, care arată că situaţiile financiare au fost incorecte la sfârşitul anului , înainte de ajustare.

Următoarele constituie evenimente ulterioare datei bilantului pentru care nu se fac ajustări în situaţiile financiare anuale:

Ø modificări neobişnuit de mari în preţurile activelor sau în cursurile de schimb valutar;

Ø emiterea de garanţii semnificative;

Ø anunţarea unui plan de întrerupere a unei activităţi;

Ø achiziţionări sau cedări majore de active sau exproprierea de către guvern a unor active importante;

Ø anunţarea sau începerea implementării unei restructurări majore ;

Ø tranzacţii importante sau potenţiale cu acţiunile S.C. XXXXXXXXXXX ;

Ø începerea unui litigiu major generat în exclusivitate de evenimentele ulterioare datei bilanţului.

S.C. XXXXXXXXXXX trebuie să prezinte data la care situaţiile financiare au fost autorizate pentru publicare, precum şi cine a dat această autorizare. Comunicarea acestei date este foarte importantă pentru utilizatorii situaţiilor financiare, pentru că ea indică şi faptul că evenimentele ulterioare acestei date nu sunt reflectate în respectivele situaţii financiare.

1.6. CORECTAREA ERORILOR CONTABILE

Definiţie

Erorile sunt definite ca omisiuni şi alte interpretări eronate ale situaţiilor financiare ale S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A pentru una sau mai multe perioade, care au fost descoperite în perioada curentă şi care se referă la informaţiile credibile care:

(1) au fost disponibile atunci când s-au întocmit situaţiile financiare din perioade anterioare; şi

(2) ar putea în mod rezonabil să fi fost obţinute şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acestor situaţii financiare.

Corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat.

În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate.

Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.

În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.

Tratament contabil al erorilor : se înregistrază în contul „Rezultat reportat”

Tratament fiscal al erorilor contabile : se întocmeşte şi se depune declaraţie rectificativă privind impozitul pe profit.

1.7. PĂRŢILE AFILIATE

O relaţie cu părţile afiliate (legate) poate avea un efect asupra poziţiei financiare şi a rezultatelor entităţii. Din acest motiv, S.C. XXXXXXXXXXX trebuie să îşi definească relaţiile şi tranzacţiile cu părţile afiliate (legate) şi să detalieze prezentarea informaţiilor în situaţiile financiare, acest fapt fiind obligatoriu.

Situaţiile financiare ale S.C. XXXXXXXXXXX trebuie să conţină prezentarea informaţiilor necesare pentru a atrage atenţia asupra posibilităţii ca poziţia financiară şi performanta societatii să fi fost afectate de existenţa părţilor afiliate (legate), precum şi de tranzacţiile şi soldurile cu acestea.

Părţile se consideră că sunt afiliate (legate) dacă una dintre părţi are capacitatea fie de a controla cealaltă parte, fie de a exercita o influenţă semnificativă asupra celeilalte părţi în luarea deciziilor financiare şi operaţionale, fie este o asociaţie în participaţiune la care cealaltă este asociată, fie operează în calitate de personal-cheie de conducere al celeilalte părţi.

S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A va conduce un registru al tranzactiilor cu partile afiliate unde va consemna valoarea lunara a tranzactiilor reciproce cu partile afiliate.

CAPITOLUL II.

POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE

2.1. Generalităţi

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru entitate pe o perioadă mai mare decât cea acoperită de situaţiile financiare din anul curent.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate.

Aceste active trebuie capitalizate, iar costurile lor trebuie să fie alocate pe parcursul perioadelor cu beneficii pentru entitate (durata de viaţă utilă).

Activele imobilizate sunt clasificate în două categorii:

a) Imobilizări nefinanciare;

b) Imobilizări financiare.

a) Imobilizările nefinanciare sunt active funcţionale prin natura lor şi pot fi clasificate în două tipuri de bază:

· Imobilizările corporale sunt acele active ce au consistenţă fizică şi care sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate sau pentru alte scopuri şi care se aşteaptă să se utilizeze pe parcursul mai multor perioade ;

· Imobilizări necorporale sunt acele active fără consistenţă fizică şi care sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate sau în scopuri administrative, care sunt identificabile şi sunt controlate de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de pe urma cărora se aşteaptă beneficii economice viitoare.

b) Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor cu care S.C. XXXXXXXXXXX este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.

În elaborarea politicilor contabile privind activele imobilizate, s-au avut în vedere următoarele concepte-cheie:

Durata de viaţă utilă. Perioada în care un activ va fi angajat în societate, fiind măsurată fie prin timpul în care se preconizează a fi folosit, fie prin numărul de unităţi de producţie sau al unor unităţi similare ce se preconizează că vor fi obţinute de societate prin folosirea activului respectiv.

Costul. Suma plătită în numerar sau echivalente de numerar sau valoarea justă a oricărei contraprestaţii efectuate pentru a achiziţiona sau construi un activ.

Valoarea justă. Suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective.

Valoarea contabilă. Valoarea la care un activ este recunoscut după scăderea amortizării cumulate şi a oricăror pierderi cumulate din depreciere

Amortizarea. Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe durata sa de viaţă utilă.

Valoarea reziduală. Valoarea estimată pe care societatea o va obţine din cedarea unui activ, după scăderea costurilor de cedare estimate..

Valoarea amortizabilă. Costul unui activ sau altă valoare care a fost substituită costului, minus valoarea reziduală a activului.

Unitate generatoare de numerar. Cel mai mic grup identificabil de active, care generează intrări de fluxuri de numerar în urma funcţionării continue, în mare măsură independente de intrările de fluxuri de numerar generate de alte active sau grupuri de active.

Costuri aferente cedărilor. Costuri legate în mod direct de cedarea unui activ ;

Costuri cu scoaterea din uz. Costuri aferente dezmembrării unui activ şi reamenajării terenului pe care acesta era amplasat şi readucerii oricăror alte active efectate la starea lor iniţială.

Pierderea din depreciere. Valoarea cu care valoarea contabilă a unui activ depăşeşte valoarea sa recuperabilă.

Valoarea recuperabilă. Valoarea cea mai mare dintre preţul net de vânzare al activului şi valoarea sa de utilizare.

Valoarea de utilizare. Valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea unui activ.

Preţ net de vânzare. Suma obţinută din vânzarea unui activ printr-o tranzacţie desfăşurată în condiţii obiective, minus costurile de cedare.

2.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE

2.2.1. Clasificări, definiţii

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

ü concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile si activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;

ü alte imobilizări necorporale: programe informatice, garantii;

ü avansuri acordate pentru imobilizări necorporale;

2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială

Un activ necorporal trebuie recunoscut dacă şi numai dacă:

a) se estimează că beneficiile economice viitoare care sunt atribuibile activului vor fi obţinute de către entitate; şi

b) costul activului poate fi evaluat în mod fidel.

Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie .

Achiziţiile separate

Dacă un activ necorporal este achiziţionat separat, costul acestuia poate fi evaluat cu fidelitate.

Costul unei imobilizări necorporale achiziţionate separat este alcătuit din:

- preţul său de achiziţie, inclusiv impozitele şi accizele aferente şi nereturnabile;

- orice cost atribuibil direct pregătirii imobilizării pentru utilizarea prevăzută. (exemple de costuri ce pot fi atribuite direct: costurile cu beneficiile angajaţilor care reies direct din aducerea imobilizării la condiţia sa de lucru; onorariile profesionale ce decurg direct din aducerea imobilizării la condiţia sa de lucru, şi costurile testării funcţionării corespunzătoare a imobilizării).

Orice sconturi comerciale şi rabaturi sunt deduse pentru a ajunge la valoarea de cost.

Dacă plata pentru imobilizarea necorporală este amânată peste termenul normal de creditare, costul său este echivalentul preţului în numerar. Diferenţa dintre această sumă şi plăţile totale este recunoscută ca o cheltuială cu dobânda pe perioada creditului.

Achiziţia prin intermediul unei subvenţii ( inclusiv din surse nerabursabile cu finantare europeana)

Un activ necorporal poate fi achiziţionat având ca sursă de finanţare subvenţia.

S.C. XXXXXXXXXXX recunoaşte iniţial activul la valoarea nominală, la care se adaugă orice cheltuială care este direct atribuibilă pregătirii activului în vederea utilizării sale, iar subvenţia se recunoaşte ca un venit amânat.

Recunoaşterea unei cheltuieli

Cheltuiala cu un element necorporal trebuie să fie recunoscută direct în contul de profit şi pierdere atunci când este efectuată, cu excepţia cazului în care:

ü face parte din costul unui activ necorporal care întruneşte criteriile de recunoaştere;

Cheltuieli anterioare care nu vor fi recunoscute ca activ

Cheltuiala în cazul unui element necorporal care a fost iniţial recunoscut ca o cheltuială de societate, în situaţiile financiare ale anului precedent sau în raportările financiare interimare, nu va fi recunoscută, la o dată ulterioară, ca parte din costul unui activ necorporal.

2.2.3. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal după cumpărare sau finalizarea vor fi recunoscute în contul de profit şi pierderi atunci când sunt efectuate, cu excepţia cazului în care:

ü este probabil că această cheltuială să permită activului să genereze beneficii economice viitoare suplimentare faţă de cele estimate iniţial; şi

ü această cheltuială poate fi evaluată cu fidelitate şi atribuită activului.

Dacă aceste condiţii sunt întrunite, cheltuielile ulterioare trebuie adăugate la costul activului necorporal.

2.2.4. Amortizarea imobilizărilor necorporale

Noţiuni generale

Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal va fi alocată pe o bază sistematică de-a lungul celei mai bune estimări a duratei sale de viaţă.

Metoda de amortizare liniara va reflecta modul în care activul aduce beneficii economice – in mod egal pe perioada de utilizare.

Revizuirea perioadei de amortizare va fi efectuată cel puţin la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar.

2.2.5. Cedarea

Un activ necorporal va fi scos din evidenţă la cedare sau atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.

Câştigurile sau pierderile care apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate din cedarea acestuia, şi vor fi prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere.

2.2.6. Evaluarea la data bilanţului

Activele necorporale vor fi prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin amortizarea cumulată şi ajustările cumulate de valoare.

2.2.7. Prezentarea informaţiilor

S.C. XXXXXXXXXXX va prezenta în situaţiile financiare următoarele informaţii pentru fiecare clasă de imobilizări necorporale:

ü duratele de viaţă utile şi ratele de amortizare utilizate;

ü metodele de amortizare utilizate;

ü valoarea contabilă brută şi orice amortizări acumulate la începutul şi sfârşitul perioadei;

ü o reconciliere a valorii contabile de la începutul şi sfârşitul perioadei, arătând intrările şi cedările, indicându-le separat pe cele din dezvoltarea internă, pe cele achiziţionate separat şi pe cele achiziţionate prin combinări de întreprinderi.

ü valoarea imobilizărilor necorporale în curs;

2.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

2.3.1. Definiţii, clasificări

Imobilizările corporale sunt elemente corporale care

· sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate altora sau sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi

· se aşteaptă să se utilizeze pe parcursul mai multor perioade.

Imobilizările corporale cuprind :

· terenuri;

· construcţii ;

· instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii ;

· mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor ;

· avansuri acordate pentru imobilizări corporale ;

· imobilizări corporale în curs de execuţie.

Instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile se prezintă pe următoarele categorii distincte :

- echipamente tehnologice ;

- aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare ;

- mijloace de transport ;

- animale şi plantaţii.

Evidenţa operativă a imobilizărilor corporale se ţine cu ajutorul programului informatic în Registrul mijloacelor fixe, care se reconciliază lunar cu evidenţa contabilă.

De asemenea, S.C. XXXXXXXXXXX detine un Registru al numerelor de inventar, in conformitate cu prevederile legale.

2.3.2. Recunoaşterea iniţială

Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă şi numai dacă

a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului ;

b) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Părţile separate şi echipamentul de service sunt înregistrate ca stocuri şi recunoscute în contul de profit şi pierderi atunci când sunt consumate.

Dacă părţile separate şi echipamentul de service pot fi utilizate numai în legătură cu un element de imobilizări sau se preconizează a fi utilizate mai mult de o perioadă, ele se contabilizează ca imobilizări corporale.

S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A evaluează, conform principiului recunoaşterii, toate costurile imobilizărilor corporale atunci când apar. Aceste costuri includ costurile iniţiale pentru achiziţionarea sau construcţia unor elemente de imobilizări corporale, precum şi costurile care apar ulterior pentru adăugarea, îmbunătăţirea, înlocuirea sau întreţinerea acestora.

S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A trebuie:

· să capitalizeze costurile aferente înlocuirii sau reînnoirii componentelor şi costurile aferente verificărilor majore;

· să înregistreze pe costuri (să amortizeze total) componentele înlocuite sau reînnoite aferente unei verificări precedente;

· să înregistreze drept cheltuială costurile zilnice aferente service-ului.

Activele care sporesc gradul de siguranţă sau de protecţie a mediului pot fi recunoscute ca imobilizări corporale dacă permit S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A să crească beneficiile economice viitoare peste beneficiile ce ar fi putut deriva dacă ele nu ar fi fost achiziţionate.

2.3.3. Evaluarea iniţială

Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut va fi evaluat iniţial la costul său.

Costul unei imobilizări corporale este format din:

· preţul de cumpărare, incluzând taxele vamale şi taxele nerecuperabile, după deducerea reducerilor comerciale şi a rabaturilor;

· orice costuri direct atribuibile aducerii activului la locaţia şi condiţia necesare pentru ca acesta să poată opera în modul dorit de conducerea S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A;

· materialele, manopera şi alte costuri direct atribuibile pentru activele construite în regie proprie.

Costurile direct atribuibile sunt :

· costurile cu beneficiile angajaţilor care rezultă direct din construcţia sau achiziţionarea elementului de imobilizări corporale ;

· costuri iniţiale de livrare şi manipulare ;

· costurile de instalare şi asamblare ;

· costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea elementelor produse în timpul testării ;

· onorariile profesionale.

Costurile care nu se includ în costul unei imobilizări corporale:

· costurile de deschidere a unei noi instalaţii ;

· costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (costuri cu publicitatea, activităţi promoţionale) ;

· costuri de dirijare a activităţii într-un nou amplasament ;

· costurile administrative şi alte costuri de supraveghere generală ;

· pierderile iniţiale de exploatare, angajate înainte ca bunul să ajungă la performanţa prevăzută;

· în cazul unui activ construit în regie proprie, nu se includ în costul de producţie excedenturile interne şi costurile anormale generate de risipa de materii prime şi folosirea ineficientă a forţei de muncă.

2.3.4. Cheltuieli ulterioare

Costurile care sunt realizate ulterior achiziţiei se adaugă valorii contabile a activului respectiv doar atunci când este probabil ca beneficii economice viitoare, dincolo de cele anticipate iniţial, să fie primite de către entitate.

Atunci când un activ este achiziţionat într-o stare ce necesită anumite cheltuieli pentru a-l aduce în starea corespunzătoare utilizării dorite, aceste cheltuieli se capitalizează, cu condiţia ca activul să nu fie prezentat la o valoare care să depăşească valoarea recuperabilă a acestuia.

După finalizarea restaurării, cheltuielile ulterioarede acelaşi tip vor fi tratate ca fiind cheltuieli cu reparaţiile şi întreţinerea obişnuite şi vor fi imputate pe costuri pe măsură ce sunt realizate.

2.3.5. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Ulterior recunoaşterii iniţiale, un element de imobilizări corporale va fi înregistrat la costul său minus orice amortizare cumulată şi orice pierderi din depreciere.

Reevaluările se vor face cu regularitate si o periodicitate a reevaluării de 3-5 ani.

Reevaluarea va fi efectuată de profesionişti calificaţi în evaluare. Pentru activele strict specializate, care nu fac obiectul unor tranzacţii regulate, valoarea justă se identifică cu costul de înlocuire diminuat cu amortizarea.

La reevaluarea unei imobilizări corporale, orice amortizare cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri :

a) recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului, astfel încât după reevaluare valoarea contabilă a activului să fie egală cu valoarea sa reevaluată

b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă se poate folosi pentru clădiri.

Dacă un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element va fi reevaluată.

Dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări, această majorare va fi direct înregistrată în creditul conturilor de capitaluri proprii, sub titlul « rezerve din reevaluare ».

Dacă valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al reevaluării, această diminuare va fi recunoscută în contul de profit şi pierderi. În măsura în care există sold creditor în surplusul din reevaluare pentru acel activ (în capitalurile proprii), diminuarea va fi scăzută direct din acesta.

Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii în privinţa unui element de imobilizări corporale este transferat direct în rezultatul reportat atunci când activul este retras sau cedat.

Transferurile din surplusul din reevaluare în rezultatul reportat nu se efectuează prin contul de profit şi pierdere.

Dacă reevaluarea nu este recunoscută fiscal, diferenţa dintre valoarea contabilă a activului reevaluat şi baza sa fiscală reprezintă o diferenţă temporară care dă naştere unei creanţe sau datorii de impozit amânat.

În acest scop se întocmesc evidenţe operative ale mijlocelor fixe, distincte, pentru necesităţi fiscale şi pentru contabilitatea financiară.

2.3.6. Amortizarea

Amortizarea unui activ corporal este recunoscută ca o cheltuială, cu excepţia cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui activ construit în regie proprie.

Se aplică următoarele principii:

· valoarea amortizabilă este alocată sistematic de-a lungul duratei de viaţă utilă ;

· metoda de amortizare reflectă modul de consumare preconizată a beneficiilor ;

· fiecare parte a unui element de imobilizări corporale care are un cost semnificativ în raport cu costul total al elementului trebuie amortizat separat, folosindu-se ratele de amortizare diferite corespunzătoare;

· părţile componente sunt tratate ca elemente separate dacă activele aferente au durate de viaţă utilă diferite sau furnizează beneficii economice într-un mod diferit.

Metoda de amortizare utilizată reflectă modelul după care beneficiile economice viitoare ale unui activ vor fi consumate de către entitate şi va fi aplicată cu consecvenţă de la o perioadă la alta.

Amortizarea începe atunci când activul este pregătit pentru utilizare şi se încheie când activul este fie derecunoscut, fie reclasificat ca fiind deţinut în vederea vânzării.

Beneficiile economice viitoare înglobate într-un activ se consumă de către entitate în special prin utilizare. Totuşi, alţi factori (uzura morală tehnică sau comercială şi uzura fizică până la scoaterea din uz a activului) au adesea drept rezultat diminuarea beneficiilor economice viitoare ce ar putea fi obţinute de la activul respectiv.

La stabilirea duratei de viaţă utilă a unui activ detinut vor fi luaţi în considerare următorii factori :

- utilizarea preconizată a activului.

- uzura fizică preconizată;

- uzura morală preconizată care rezultă din modificările şi îmbunătăţirile din producţie sau dintr-o modificare de pe piaţă pentru produsul sau serviciul furnizat de active;

- limitele legale sau similare privind utilizarea activului (ex. Datele de expirare ale contractelor de leasing aferente, durata contractului de inchiriere in cazul amenajarilor de birou).

Managementul S.C. XXXXXXXXXXX poate decide ca un activ să fie cedat după o perioadă specificată de timp, prin urmare durata de viaţă utilă a unui activ poate fi stabilită ca fiind mai scurtă decât durata sa economică.

S.C. XXXXXXXXXXX aplică urmatoarele metode de amortizare :

Pentru echipamente tehnologice:

· Amortizarea accelerată, respectiv includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a echipamentului. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.

Pentru celelalte imobilizari, inclusiv imobilizari necorporale:

· amortizarea liniară – are ca rezultat o cheltuială constantă de-a lungul duratei de viaţă utilă

Atunci când managementul S.C. XXXXXXXXXXX decide utilizarea amortizării accelerate în scopuri fiscale sau stabileşte durate de viaţă utile diferite de cele stabilite prin lege (catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe), evidenţa operativă a mijloacelor fixe trebuie ţinută distinct pentru necesităţi contabile şi fiscale.

În acest caz, se stabilesc diferenţele temporare dintre valoarea contabilă a mijloacelor fixe şi baza fiscală a acestora şi se determină oportunitatea constituirii de provizioane pentru impozite amânate.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către S.C. XXXXXXXXXXX care le are în proprietate.

2.3.7. Cedarea şi casarea

Valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale va fi derecunoscută:

a) la cedare; sau

b) când nu se mai aşteaptă beneficii economice viitoare din utilizarea sa.

Câştigul sau pierderea care rezultă din derecunoaşterea unui element de imobilizări corporale va fi inclus(ă) în profit sau pierdere. Câştigul sau pierderea se determină ca fiind diferenţa dintre încasările nete la cedare, dacă există, şi valoarea contabilă a elementului cedat sau casat.

Cedarea poate avea loc:

- prin vânzare;

- prin casare;

2.3.8. Deprecierea

Valoarea contabilă a unei imobilizări corporale va fi comparată cu valoarea sa recuperabilă oride câte ori există un indiciu de depreciere.

Dacă valoarea recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă, elementul de imobilizări corporale respectiv trebuie depreciat, respectiv valoarea sa contabilă trebuie redusă la valoarea recuperabilă. Această reducere este recunoscută ca o pierdere din depreciere. Pierderea din depreciere se contabilizează ca o cheltuială, cu excepţia cazurilor când, în prealabil, activul depreciat a făcut obiectul unei reevaluări. În această situaţie, deprecierea se înregistrează pe seama diferenţei din reevaluare şi, dacă este cazul, a impozitelor amânate aferente.

După recunoaşterea unei pierderi din depreciere, se determină creanţele şi datoriile privind impozitul amânat, conexe acestei pierderi, prin compararea valorii contabile a activului cu baza sa fiscală.

În acest scop, S.C. XXXXXXXXXXX va urmări mijloacele sale fixe în evidenţa operativă atât din punct de vedere contabil, cât şi din punct de vedere fiscal.

Testul de depreciere se efectuează atunci când există indicii care sugerează o posibilă pierdere de valoare. Aceste indicii pot fi:

Ø scăderea semnificativă a valorii de piaţă a activului;

Ø schimbări semnificative în mediul tehnologic, comercial şi juridic al S.C. XXXXXXXXXXX;

Ø creşterea semnificativă a ratei dobânzii;

De asemenea, o posibilă pierdere de valoare pentru o imobilizare corporală poate fi indicată de:

Ø deterioararea şi uzura morală a acesteia;

Ø schimbări semnificative în utilizarea actuală sau prevăzută (plan de restructurare sau abandonul activităţii);

Ø performanţe economice inferioare celor previzionate.

Valoarea recuperabilă reprezintă valoarea maximă ce se poate obţine din activul respectiv:

Ø fie prin exploatarea sa până la sfârşitul duratei de utizare (valoare de utilitate);

Ø fie prin cedarea sa (valoarea justă diminuată cu cheltuielile de cedare).

Valoarea de utilitate se obţine prin actualizarea fluxurilor de trezorerie viitoare ce se aşteaptă să se obţină din utilizarea imobilizării corporale şi vânzarea sa la sfârşitul perioadei de utilizare. Aceste fluxuri de trezorerie trebuie să se bazeze pe cele mai recente bugete sau previziuni aprobate de conducerea S.C. XXXXXXXXXXX

Orizontul acestor previziuni nu poate să fie mai mare de cinci ani.

În fiecare an, S.C. XXXXXXXXXXX va stabili dacă este necesar să reducă sau să anuleze deprecierea activelor contabilizată în exerciţiile precedente. Indicatorii ce trebuie luaţi în calcul sunt aceeaşi cu cei utilizaţi atunci când s-a constatat necesitatea contabilizării deprecierii.

În cazul creşterii valorii recuperabile, deprecierea se diminuează sau se anulează, astfel încât valoarea contabilă a activului să fie adusă la nivelul valorii recuperabile.

2.3.9. Compensaţii de la terţi

Compensarea de la terţi pentru elementele de imobilizări corporale depreciate, pierdute sau cedate este inclusă în determinarea profitului sau pierderii când aceasta devine creanţă.

Asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:

- sume plătite/de plătit de către companiile de asigurări pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzate de dezastre naturale, furt, etc.

- sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale

Costul elementelor de imobilizări corporale restaurate, cumpărate sau construite ca înlocuitori este determinat în conformitate cu principiile evaluării iniţiale.

2.3.10. Evaluarea la data bilanţului

Imobilizarile corporale vor fi prezentate în bilanţ la valoarea de inregistrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare;

2.3.11. Prezentarea în situaţiile financiare

Situaţiile financiare vor prezenta următoarele informaţii, pentru fiecare clasă de imobilizări corporale:

bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;
metodele de amortizare folosite;
duratele de viaţă utilă;
valoarea contabilă brută şi amortizarea cumulată (împreună cu pierderile acumulate din depreciere) la începutul şi sfârşitul perioadei ;
reconciliere a valorii contabile la începutul şi sfârşitul perioadei, menţionându-se :

- intrările ;

- cedările ;

- creşterile sau diminuările din timpul perioadei rezultate din reevaluări şi din pierderi din depreciere recunoscute sau reluate direct în capitalurile proprii ;

- pierderile din depreciere recunoscute în excedent sau pierdere ;

- pierderile din depreciere reluate în contul de excedent şi pierdere ;

- amortizarea ;

De asemenea, vor fi prezentate următoarele informaţii :

existenţa şi valoarea imobilizărilor corporale gajate sau ipotecate sau acordate drept garanţie pentru anumite datorii ale S.C. XXXXXXXXXXX;
valoarea cheltuielilor recunoscute în valoarea contabilă a unui element de corporale în cursul construcţiei sale ;
valoarea compensaţiei de la terţi pentru elemente de imobilizări corporale depreciate, pierdute sau cedate care sunt incluse in contul de excedent şi pierdere.

Dacă imobilizările corporale sunt prezentate la valori reevaluate, trebuie prezentate următoarele informaţii :

data intrării în vigoare a reevaluării ;
dacă a fost implicat un evaluator independent;
metodele şi evaluările semnificative aplicate în estimarea valorii juste a elementelor;
măsura în care valorea justă a fost determinată direct prin referirea la o piaţă activă sau prin utilizarea altor tehnici de evaluare;
pentru fiecare clasă reevaluată de imobilizări corporale, valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă acestea s-ar fi înregistrat la cost;
suplusul din reevaluare, indicând şi modificările aferente perioadei.

În situaţiile financiare se vor prezenta şi următoarele informaţii:

valoarea contabilă a imobilizărilor corporale aflate temporar în conservare;
valoarea contabilă brută a oricăror active integral amortizate şi care sunt încă în folosinţă.

2.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE FINANCIARE

2.4.1. Definiţie, clasificări

Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care S.C. XXXXXXXXXXX este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.

În conturile de creanţe reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care S.C. XXXXXXXXXXX percepe dobânzi, potrivit legii.

2.4.2. Evaluarea iniţială

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

2.4.3. Evaluarea la data bilanţului

Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai putin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.

2.5. POLITICI CONTABILE PRIVIND LEASING – UL

2.5.1. Definiţii, concepte-cheie

Contractul de leasing este un acord prin care locatorul transferă locatarului (utilizatorului) dreptul de a utiliza un activ pentru o durată de timp convenită între cele două părţi, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a achiziţiona activul, de a prelungi durata contractului de leasing sau de a înceta raporturile contractuale.

Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile asumate prin contract.

Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie.

Valoarea totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului cătrelocatar/ utilizator .

Se disting două tipuri de contracte de leasing:

ü Contract de leasing financiar

ü Contract de leasing operaţional.

Rata de leasing reprezintă:

ü În cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing. care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părţilor;

ü În cazul leasingului operaţional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile contractante.

Leasingul financiar are ca scop principal facilitarea procurării activului de către locatar, constituind mai degrabă o formă de finanţare decât o formă de cesiune temporară a unui drept de folosinţă.

Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

1. riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care fac obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

2. părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa) pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;

4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat.

Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă următoarele elemente:

ü Părţile contractante (locatorul şi utilizatorul);

ü Aspecte legate de descriere a bunului care face obiectul contractului de leasing;

ü Valoarea iniţială a bunului;

ü Valoarea ratelor de leasing, precum şi tratamentul de achitare a acestora;

ü Valoarea totală a contractului formată din totalitatea ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală;

ü Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

ü Clauza de obligativitate a asigurării bunului;

ü Clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.

Prezentarea informaţiilor

În cazul leasingului financiar trebuie prezentate următoarele informaţii:

- pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data bilanţului;

- totalul plăţilor minime de leasing clasificate în funcţie de exigibilitate.

Leasingul operaţional are ca scop principal cesiunea temporară a dreptului de folosinţă a bunului care face obiectul contractului de leasing către locatar.

Contractul de leasing operaţional reprezintă orice tip de alt contract de leasing decât cel financiar.

În cazul leasingului operaţional:

ü locatorul este tratat din punct de vedere financiar ca proprietar;

ü utilizatorul deduce chiria (rata de leasing);

ü opţiunea de cumpărare la sfârşitul contractului nu este implicită;

ü locatorul amortizează bunul care face obiectul contractului de leasing.

CAPITOLUL III.

POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE

3.1. Generalităţi

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.

Ciclul de exploatare al S.C. XXXXXXXXXXX reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.

Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt extrem de lichide care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

În categoria activelor circulante sunt cuprinse:

· stocuri, inclusiv valoarea serviciilor pentru care nu a fost întocmită factura;

· creanţe;

· investiţii pe termen scurt;

· casa şi conturi la bănci.

Activele circulante se evaluează la cost de achiziţie sau la cost de producţie, mai puţin ajustările de valoare.

Ajustările de valoare se fac în vederea prezentării activelor circulante la cea mai mică dintre cost si valoare de piaţă. Dacă motivele pentru care s-au făcut ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile, ajustarea devine fără obiect şi trebuie reluată corespunzător la venituri.

Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare.

3.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND STOCURILE

3.2.1. Definiţie, clasificări

Stocurile reprezintă active:

a) care sunt deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

b) în curs de producţie în vederea unei vânzări pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

c) sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:

a) mărfurile;

b) materiile prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produdul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

c) materiale consumabile , care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

d) materiale de natura obiectelor de inventar;

Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea celor menţionate anterior este necesar să se asigure:

· recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare.

· în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea S.C. XXXXXXXXXXX, se procedează astfel:

- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitioare;

- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

· în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune;

- bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistreză la intrări şi respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric prin folosirea inventarului permanent.

Soldul conturilor de stocuri reflectă valoarea bunurilor existente în gestiune, la preţ de înregistrare.

Pentru a obţine o evaluare corectă a cantităţii de stocuri şi a reprezentărilor monetare conexe ale stocurilor şi ale costului bunurilor vândute, în situaţiile financiare, este necesară determinarea momentului transferului de titlu legal.

3.2.2. Evaluarea stocurilor

Stocurile vor fi evaluate la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

3.2.3. Costul stocurilor

Baza principală pentru contabilizarea stocurilor este costul.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.

Costurile de achiziţie a stocurilor cuprind preţurile de cumpărare, taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care S.C. XXXXXXXXXXX le poate recupera de la autorităţile fiscale, costuri de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de produse finite, materiale şi servicii.

Reducerile comerciale, rabaturile şi alte astfel de elemente vor fi deduse la determinarea costului stocurilor.Dacă nu se procedează astfel înseamnă că stocurile vor fi raportate la valori care sunt în exces faţă de costurile istorice fidele.

În ceea ce priveşte costurile cu dobânda, acestea nu vor fi capitalizate pentru achiziţiile de stocuri în cazul în care perioada necesară pentru a aduce bunurile la condiţia de a fi gata pentru vânzare nu va fi foarte mare.

Din costurile stocurilor se exclud:

Ø Cheltuielile administrative şi de vânzare (care vor fi tratate ca fiind costuri ale perioadei);

Ø Costuri ale deşeurilor;

Ø Costurile cu depozitarea;

Ø Regiile generale de administraţie care nu participă direct la aducerea stocurilor în forma şi locul în care se găsesc în prezent;

Ø Costurile de desfacere.

Dacă S.C. XXXXXXXXXXX achiziţionează stocuri în condiţii de decontare amânată, iar acordul conţine efectiv un element de finanţare, acel element este recunoscut ca o cheltuială cu dobânda de-a lungul perioadei de finanţare.

Formule de stabilire a costurilor stocurilor

S.C. XXXXXXXXXXX nu achizitionează bunuri de natura stocurilor decât în limita utilizării acestora imediate.

Costul stocurilor şi al bunurilor sau serviciilor produse şi destinate unor comenzi distincte va fi determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

3.2.4. Prezentarea informaţiilor

Situaţiile financiare trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la stocuri:

Ø politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv formulele folosite pentru determinarea costului;

Ø valoarea contabilă totală a stocurilor şi valoarea contabilă a categoriilor de stocuri, grupate într-un mod adecvat de catre S.C. S.C. XXXXXXXXXXX;

Ø valoarea contabilă a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabilă netă minus costurile de vânzare;

Ø valoarea stocurilor recunoscută ca o cheltuială din timpul perioadei;

Ø valoarea oricărei diminuări a valorii stocurilor recunoscută ca o cheltuială a perioadei;

Ø circumstanţele sau evenimentele care au condus la stornarea unei diminuări a valorii stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete;

Ø valoarea contabilă a stocurilor gajate în contul datoriilor.

3.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND CREANŢELE

3.3.1. Definiţii şi clasificări

Conturile de creanţe reprezintă sume datorate de clienţi pentru bunuri sau servicii oferite în cursul normal al operaţiunilor de activitate.

Creanţele includ:

· creanţe comerciale, care sunt sume datorate de clienţi pentru bunuri vândute sau servicii prestate în cursul normal al activităţii;

· efectele comerciale de încasat, acceptări comerciale, instrumente ale terţilor;

· sume datorate de directori, acţionari, angajaţi sau companii afiliate.

Efectele comerciale de încasat sunt obligaţii formale evidenţiate prin bilete la ordin. Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.

Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului şi se menţionează în notele explicative la situaţiile financiare.

Creanţele în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operaţiunilor, comunicat de Banca Naţională a României, cât şi în valută.

Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.

Contabilitatea clienţilor şi a celorlalte creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, clienţii se grupează în clienţi interni şi clienţi externi, iar în cadrul acestora, pe termene de încasare.

Dacă valoarea brută a creanţelor include dobânzi neîncasate sau cheltuieli financiare, acestea vor fi deduse pentru a se obţine valoarea netă care urmează a fi prezentată în bilanţ.

Deducerile trebuie făcute pentru valori ce se estimează că nu vor putea fi colectate, precum şi pentru returnări estimate, reduceri şi alte rabaturi acordate clienţilor înainte de sau la data plăţii.

Refuzurile la plată ale clienţilor, datorate calităţii necorespunzătoare a bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate sau din alte cauze obiective, acceptate, presupune anularea creanţei sau diminuarea acesteia (în cazul refuzurilor parţiale) prin stornarea formulei contabile, pe baza facturii de stornare.

Reducerile de preţ acordate clienţilor (rabat, remiză, risturn) ulterior livrărilor, se înregistrează asemănător refuzurilor de plată, dar numai cu valoarea acestor reduceri şi TVA colectată aferentă.

Sconturile acordate clienţilor, conform clauzelor contractuale, pentru achitarea facturilor înainte de termen, reprezintă pentru societate o cheltuială financiară .

Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.

Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti şi alte creanţe faţă de personalul S.C. XXXXXXXXXXX se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.

Contabilitatea decontărilor dintre entităţile din cadrul grupului cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea S.C. XXXXXXXXXXX debitoare, cât şi a celei creditoare.

Creanţele S.C. XXXXXXXXXXX faţă de terţi, alţii decât personalul propriu şi clienţi, se înregistrează în conturile de debitori diverşi.

Cheltuielile plătite în avans vor fi debitate într-un cont de cheltuieli în avans şi trecute pe cheltuieli în perioada la care se referă cheltuielile.

Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont, trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.

Pentru evidenta creantelor si datoriilor, S.C. XXXXXXXXXXX respecta legislatia in materie, respectiv O.U.G. 77/1999 cu modificarile si completarile ulterioare.

3.3.2. Evaluarea creanţelor

Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare vor fi recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Atunci când creanţa în valută este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel exerciţiu. Atunci când creanţa în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, care intervine până la data decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui exerciţiu financiar.

Pentru creanţele exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă din evaluarea acestora se înregistreză la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

La fiecare dată a bilanţului creanţele exprimate în valută trebuie evaluate utilizând cursul de schimb comunicat de BNR şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

La data bilanţului creanţele trebuie evaluate la valoarea realizabilă netă, respectiv pentru creanţele incerte se înregistrează ajustări de valoare.

S.C. XXXXXXXXXXX va aplica Metoda cronologică de estimare a creanţelor, conform căreia este pregătită o analiză a creanţelor la data bilanţului. Aceste conturi sunt ordonate după numărul de zile sau luni de la scadenţă. Pe baza experienţei anterioare a S.C. XXXXXXXXXXX sau pe baza altor statistici sau informaţii disponibile, procentele de ajustare a valorii creanţelor îndoielnice sunt aplicate fiecăreia din aceste sume agregate, procentele mai mari fiind aplicate conturilor mai vechi.

3.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI

Conturile la bănci cuprind:

Valorile de încasat (cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci)
Disponibilităţile în lei şi valută
Dobânzile aferente disponibilităţilor în conturile curente si depozitelor

Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate S.C. XXXXXXXXXXX şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.

Conturile la bănci se dezvoltă analitic pe fiecare bancă.

Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci se înregistrează distinct faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.

Dobânzile de plătit şi de încasat, aferente exercitiului financiar în curs se înregistrează la cheltuilei finaciare sau venituri financiare, după caz.

Evidenţa disponibilităţilor aflate în bănci, casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate se ţine distinct în lei şi valută.

Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se evidenţiază la cursul zilei comunicat de BNR.

Operaţiunile de vânzare – cumpărare de valută se înregistreză la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.

La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie (titluri de stat, acreditive, depozite pe termen scurt în valută) la cursul de schimb comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.

Sumele depuse la bănci şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea S.C. XXXXXXXXXXX se evidenţiază în conturi dostincte.

În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci precum şi între conturile la bănci şi casieria S.C. XXXXXXXXXXX.

Operaţiunile financiare în lei sau valută se efectuează cu respectarea regulamentelor BNR şi a altor reglementări emise în acest scop.

La încheierea exerciţiului financiar, disponibilităţile în valută provenite din fonduri cu finantare europeana se evalueaza la cursul de schimb comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar, iar diferentele rezultate fata de cursul de schimb valabil la data inregistrarii acestor disponibiltati, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.

Pentru efectuarea operatiunilor în numerar, S.C. XXXXXXXXXXX respecta prevederile legale, respectiv O.G. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, cu modificarile ulterioare, precum si Legea 656/2002 privind prevenirea spalarii banilor.

3.5. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

Investiţiile pe termen scurt reprezintă actiunile tranzactionate la bursa în vederea realizării unui excedent pe termen scurt.

La intrarea în societate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.

La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt, acestea se evaluează la cost istoric.

La data bilanţului, valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. Valorile mobiliare pe termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

Pentru deprecierea investiţiilor pe termen scurt, se înregistrează pe seama cheltuielilor, ajustări pentru pierdere de valoare.

La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierdere de valoare înregistrate anterior se reanalizează şi se suplimentează, se diminuează sau se anulează, după caz.

La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierderi de valoare se anulează.

CAPITOLUL IV.

POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN SCURT

4.1. Definiţii, clasificări

Datorie. O obligaţie prezentă a S.C. XXXXXXXXXXX care derivă din evenimentele din trecut şi a cărei compensare se preconizează să rezulte dintr-o ieşire din entitate a unor resurse care reprezintă beneficii economice.

Datoriile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor şi reprezintă surse atrase de unitatea patrimonială la finanţarea activităţii de exploatare a acesteia.

O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă atunci când:

a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al S.C. XXXXXXXXXXX, sau

b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelate datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Datoriile sunt elemente patrimoniale de pasiv care se constituie la apariţia lor şi se lichidează la plata lor.

Datoriile sunt clasificate după mai multe criterii:

1. După natura operaţiilor care le generează:

o datorii comerciale;

o datorii financiare;

o datorii fiscale;

o datorii salariale şi sociale;

o alte datorii.

2. După obiectul datoriilor:

o datorii faţă de furnizori;

o datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia;

o datorii faţă de buget;

o datorii din efecte de comerţ;

o datorii faţă de salariaţi;

o datorii faţă de asigurările şi protecţia socială;

o datorii faţă de acţionari;

o datorii faţă de entităţi afiliate;

o alte datorii.

Prin specificul lor, datoriile sunt reprezentate de o multitudine de persoane juridice sau fizice, a căror urmărire individuală se realizează prin organizarea contabilităţii analitice.

Spre deosebire de activele circulante materiale, activele circulante de natura creanţelor, ca şi pasivele de natura datoriilor, se urmăresc în desfăşurarea lor analitică numai valoric.

În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv achiziţiile de mărfuri şi produse, de lucrări şi servicii, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.

Avansurile primite de la clienţi se înregistrează în conturi distincte.

Operaţiunile privind cumpărările pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit.

Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează extrabilanţier şi se menţionează în notele explicative la situaţiile financiare.

Contabilitatea furnizorilor şi a celorlalte datorii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii se grupează pe categoriile interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată.

Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.

Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.

Sumele datorate şi neachitate personalului, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii în legătură cu personalul.

Reţinerile din salariul personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor, se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.

Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, şomaj şi la asigurările de sănătate.

În cadrul decontărilor cu bugetul şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe veniturile de natura salariilor, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

Datoriile S.C. XXXXXXXXXXX faţă de alţi terţi se înregistrează în conturile de creditori diverşi.

În notele explicative se menţionează sumele datorate de societate care devin exigibile într-o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor S.C. XXXXXXXXXXX acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor. Aceste informaţii vor fi prezentate distinct pentru fiecare element bilanţier de natura datoriilor, potrivit formatului de bilanţ.

4.2. Evaluare

Evaluarea datoriilor se face la valoarea nominală înscrisă în documentele care consemnează apariţia lor.

Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare vor fi recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Atunci când datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar va fi recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, care intervine până la data decontării si se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui exerciţiu financiar.

Pentru datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

La fiecare dată a bilanţului datoriile exprimate în valută vor fi evaluate utilizând cursul de schimb comunicat de BNR şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

CAPITOLUL V. POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN LUNG

5.1. Definiţii, clasificări

Datoriile pe termen lung reprezintă sacrificii viitoare de beneficii economice care trebuie plătite pe o perioadă mai mare de un an sau de un ciclu economic.

Datoria pe termen lung include împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen mediu şi lung, obligaţii din contractele de leasing, sume datorate entităţilor afiliate şi entităţilor cu care compania este legată prin interese de participare, alte împrumuturi şi datorii asimilate şi dobânzile aferente acestora, pensii şi obligaţii amânate din planurile de contribuţii, impozit pe profit amânat.

Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, vor fi evidenţiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.

Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile preluate cu acest titlu de către S.C. XXXXXXXXXXX, potrivit contractelor încheiate. La sfârşitul perioadei contractului de concesiune, bunurile se restituie proprietarului, situaţie în care are loc anularea datoriilor corespunzătoare privind concesiunea.

S.C. XXXXXXXXXXX trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie, chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului dacă:

§ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

§ există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data bilanţului.

5.2. Evaluare

Evaluarea datoriilor se face la valoarea nominală înscrisă în documentele care consemnează apariţia lor.

Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Atunci când datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, care intervine până la data decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui exerciţiu financiar.

Pentru datorile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă din evaluarea acestora se înregistreză la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

La fiecare dată a bilanţului datoriile exprimate în valută trebuie evaluate utilizând cursul de schimb comunicat de BNR şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

CAPITOLUL VI. POLITICI CONTABILE PRIVIND PROVIZIOANELE

6.1. Definiţii, concepte-cheie

În vederea înţelegerii politicilor contabile privind provizioanele, trebuie avute în vedere următoarele concepte-cheie:

Provizion. Datorie cu moment de apariţie sau valoare incerte. Provizioanele se pot distinge de alte datorii cum ar fi furnizorii şi angajamentele pentru că există o incertitudine asupra momentului sau valorii cheltuielilor viitoare necesare pentru stingerea obligaţiei.

Datorie. O obligaţie prezentă a S.C. XXXXXXXXXXX care rezultă din evenimente trecute, a cărei stingere se aşteaptă să dea naştere unei ieşiri de resurse încorporatoare de beneficii economice din entitate.

Contract oneros. Acel contract în care costurile inerente pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice ce se asteaptă a fi obţinute în baza lui.

Restructurare. Un program elaborat şi controlat de conducere care modifică, în mod semnificativ, fie obiectul de activitate, fie maniera de desfăşurare a activităţii.

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

6.2. Recunoaştere

Un provizion trebuie recunoscut doar atunci când:

· S.C. XXXXXXXXXXX are o obligaţie prezentă ca rezultat al unui eveniment anterior (eveniment obligativ),

· este probabil necesară o ieşire de resurse încorporatoare de beneficii economice pentru stingerea obligaţiei, şi

· poate fi făcută o estimare rezonabilă a valorii obligaţiei.

Un eveniment trecut se consideră că dă naştere unei obligaţii prezente dacă este o probabilitate mai mare de 50% să existe o obligaţie prezentă la data bilanţului, adica probabilitatea ca obligaţia să apară este mai mare decat probabilitatea ca ea să nu apară.

Provizioanele nu pot depăşi ca valoare sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.

Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale S.C. XXXXXXXXXXX.

Obligaţia prezentă în baza unui contract oneros trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion.

Provizionele se constituie pentru elemente cum sunt:

litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
acţiuni de restructurare ;
pensii şi obligaţii similare;
impozite;
alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

Provizionul pentru restructurare este recunoscut atunci când sunt îndeplinite condiţiile normale de recunoaştere a acestuia, respectiv în următoarele condiţii :

vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii ;
închiderea unor sedii ale S.C. XXXXXXXXXXX;
modificări în structura conducerii;
reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în activitatea S.C. XXXXXXXXXXX.

Provizionul pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu bugetul de stat.

6.3. Estimare

Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate. Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să fie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Acolo unde efectul valorii în timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei.

Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.

Daca se estimează că o parte sau toate cheltuilile legate de un provizion vor fi rambursate de o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.

Provizioanele trebuie revăzute la fiecare dată a bilanţului şi ajustate astfel încat să reflecte cea mai bună estimare curentă. În cazul în care, pentru stingerea unei obligaţii, nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

Provizionul va fi utilizat numai în scopul pentru care a fost constituit iniţial.

6.4. Prezentare şi descriere

În situaţiile financiare se prezintă următoarele informaţii referitoare la provizioane:

o reconciliere, detaliată pe elemente, a valorii contabile la începutul şi sfârşitul perioadei contabile, inclusiv majorările şi diminuările în cursul exerciţiului financiar; comparativele nu sunt necesare;
o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi momentul estimat al ieşirilor de beneficii economice rezultate;
o precizare privind incertitudinile asupra valorii sau momentului apariţiei ieşirilor respective;
valoarea rambursărilor anticipate, specificând valoarea activelor recunoscute pentru rambursările respective.

CAPITOLUL VII.

POLITICI CONTABILE PRIVIND SUBVENTIILE SI FONDURILE NERAMBURSABILE

7.1. Definiţii şi concepte-cheie

Subvenţiile reprezintă asistenţă acordată de autorităţile publice sub forma unor transferuri de resurse în scopul:

ü finanţării unor investiţii care se concretizează în cumpărarea, construirea sau achiziţionarea unor active cu ciclu lung de fabricaţie:

ü finanţării unor activităţi, sau

ü finanţării unor cheltuieli de natura investiţiilor.

Guvernul – se referă la guvernul propriu-zis, la agenţiile guvernamentale şi la alte instituţii similare, locale, naţionale sau internaţionale.

Asistenţa guvernamentală – reprezintă acţiunile întreprinse de guvern cu scopul de a acorda beneficii economice specifice unei entităţi sau unei categorii de entităţi care îndeplinesc anumite criterii.

Subvenţiile guvernamentale – reprezintă asistenţa acordată de guvern sub forma unor transferuri de resurse către o entitate în schimbul respectării, în trecut sau în viitor, a anumitor condiţii referitoare la activitatea de exploatare a acestei entităţi.

Subvenţiile aferente activelor – reprezintă subvenţii guvernamentale pentru acordarea cărora principala condiţie este ca S.C. XXXXXXXXXXX să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze în alt mod active imobilizate. De asemenea, pot exista şi condiţii secundare care restricţionează tipul sau amplasarea activelor sau perioadele în care acestea urmează a fi achiziţionate sau deţinute.

Subvenţiile aferente veniturilor – cuprind toate subvenţiile guvernamentale diferite de cele pentru active.

Împrumuturile nerambursabile – sunt împrumuturi al căror creditor se angajează să dispenseze debitorul de rambursarea acestora, dacă se îndeplinesc anumite condiţii prestabilite.

Valoarea justă – reprezintă suma pentru care un activ poate fi tranzacţionat între un cumpărător interesat şi în cunoştinţă de cauză şi un vânzător interesat şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective.

În categoria subvenţiilor se disting două tipuri, şi anume:

Subvenţii aferente activelor (subvenţii pentru investiţii)
Subvenţii aferente veniturilor.

7.2. Subvenţii aferente activelor

Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu se recunosc până când nu există suficientă siguranţă că:

ü S.C. XXXXXXXXXXX va respecta condiţiile ataşate acordării lor; şi că

ü subvenţiile vor fi primite.

Subvenţiile vor fi recunoscute, pe o bază sistematică, drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează a le compensa.

Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.

Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat.

Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.

Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.

7.3. Subvenţii aferente veniturilor

O subvenţie care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate în cursul exerciţiului (eliminarea efectelor unor calamităţi), fără a exista costuri viitoare aferente, se recunoaşte ca venit în perioada în care devine creanţă, fiind înregistrată în venituri din subvenţii de exploatare.

Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor amânate, dacă există.

Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează pe seama cheltuielilor.

CAPITOLUL VIII.

POLITICI CONTABILE PRIVIND CAPITALURILE PROPRII

Capitalurile proprii reprezintă acumulările S.C. XXXXXXXXXXX, după deducerea tuturor datorilor.

Capitalurile proprii cuprind:

capital

rezervele
rezultatul reportat
rezultatul exerciţiului financiar.

8.1.Capital

Capitalul este reprezentat de capitalul social al S.C. XXXXXXXXXXX si poate fi creat aportul actionarilor,prin repartizari din rezultatul pozitiv nerepartizat, rezerve sau alte modalitati legale.

8.2. Rezerve din reevaluare

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale va fi reflectat în debitul sau creditul contului “ Rezerve din reevaluare “după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale.

Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent şi numai în condiţiile prezentate la capitolul „Active imobilizate”.

Pe masura realizării activelor imobilizate reevaluate, rezervele din reevaluare constituite vor fi trecute în categoria „alte rezerve”.

Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil.

8.3. Alte rezerve

Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve:

· rezerve legale

· rezerve statutare sau contractuale;

· alte rezerve ;

Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din rezultatul net al S.C. XXXXXXXXXXX, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.

Alte rezerve pot fi constituite facultativ pe seama rezultatului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a actionarilor S.C. XXXXXXXXXXX cu respectarea prevederilor legale.

CAPITOLUL IX.

POLITICI CONTABILE PRIVIND VENITURILE, CHELTUIELILE SI REZULTATUL FINANCIAR

9.1. VENITURI

9.1.1. Definiţii, clasificări

Veniturile reprezintă creşteri de avantaje economice, intervenite în cursul exerciţiului, care au generat o majorare a capitalurilor proprii. În categoria veniturilor se includ atât sumele încasate sau de încasat în nume propriu de către societate din activităţile curente, cât şi câştigurile din orice sursă.

Sumele colectate de societate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

- Veniturile din activitati economice cuprind, dar nu sunt limitate la:

ü Venituri din lucrari executate si servicii prestate;

ü Venituri din studii si cercetari;

ü Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii;

ü Venituri din vanzarea marfurilor;

ü Venituri din activitati diverse;

ü Variatia stocurilor;

ü Venituri din productia de imobilizari necorporale;

ü Venituri din productia de imobilizari corporale;

ü Venituri din subventii de exploatare;

ü Alte venituri din exploatare: venituri din despagubiri, amenzi si penalitati;venituri din donatii si subventii primite;venituri din vanzarea activelor si alte operatii de capital; venituri din subventii pentru investitii; alte venituri din exploatare;

ü Venituri financiare;

ü Venituri din provizioane

ü Venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si altele similare.

9.1.2. Recunoaşterea veniturilor

Criteriile generale de recunoaştere a veniturilor sunt următoarele:

este probabil ca S.C. XXXXXXXXXXX să beneficieze de avantaje economice din operaţia realizată;
marimea veniturilor să poată fi măsurată cu fiabilitate.

Venituri din prestarea de servicii

Pentru înregistrarea în contabilitate, trebuie să poată fi măsurat gradul de avansare de manieră fiabilă.

Prestările de servicii implică, în general, executarea de către societate a unei sarcini convenite contractual, într-o perioadă de timp prestabilită. Serviciile pot să fie prestate într-un singur exerciţiu sau pe parcursul mai multor exerciţii financiare.

S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A realizează venituri din prestări de servicii după cum urmează:

a) venituri din suport tehnic – ce presupune venituri fixe, lunare, stabilite potrivit prevederilor contractuale;

b) venituri din consultanţă şi implementare proiecte IT, cu următoarele particularităţi contractuale:

· Time Hire - recunoaştere pe baza evidenţei timpului de lucru acceptat de client;

· Time & materials – recunoaştere pe baza evidenţei timpului de lucru şi a decontului de materiale acceptate de client;

· Fixed Price – recunoaştere la sfârşitul perioadei potrivit prevederilor contractuale;

Atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod fiabil, venitul asociat tranzacţiei va fi recunoscut în funcţie de gradul de execuţie a contractului.

Rezultatul unei tranzacţii poate să fie estimat fiabil atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

· suma veniturilor poate fi estimată fiabil;

· este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre în întreprindere;

· stadiul de execuţie al contractului, la data recunoaşterii, poate să fie evaluat cu fiabilitate;

· costurile apărute pe parcursul contractului pot fi evaluate în mod fiabil.

§ Venituri din vânzări de bunuri

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărător, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) S.C. XXXXXXXXXXX a transferat la cumpărător principalele riscuri şi avantaje inerente bunurilor vândute;

b) S.C. XXXXXXXXXXX nu conservă nici participarea la gestiune şi nici controlul efectiv al bunurilor cedate;

c) costurile angajate sau de angajat, ce vizează operaţiunea, pot să fie măsurate în mod fiabil.

§ Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende

a) Dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente; acestea sunt contabilizate în funcţie de timpul scurs şi pe baza randamentului efectiv al activului;

b) Redevenţele se recunosc pe baza contractelor de angajamente, pe măsură ce sunt achiziţionate, conform contractului.

c) Dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a încasa suma respectivă.

§ Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct in funcţie de natura acestora.

Diminuarea sau anularea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează prin înregistrarea la venituri, în cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora , sau în momentul în care are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

9.1.3. Evaluarea veniturilor

Veniturile vor fi evaluate la valoarea justă a elementelor primite sau de primit în contrapartidă, după deducerea reducerilor comerciale. Determinarea venitului este uşurată atunci când contrapartida se prezintă sub formă de lichidităţi sau echivalente de lichidităţi.

În cazul vânzărilor pe credit,o parte a preţului de vânzare corespunde remunerării creditului acordat şi se înregistrează ca venit finaciar determinat:

- fie prin diferenţa faţă de preţul utilizat în condiţiile încare plata s-ar fi făcut imediat;

- fie prin actualizarea încasărilor viitoare la rata dobânzii pe care ar procura-o un activ financiar de risc echivalent cu cel al cumpărătorului.

Venitul din vânzare este contabilizat la nivelul valorii exigibile la scadenţă, iar scontul de decontare este considerat de vânzător o cheltuială financiară.

9.2. CHELTUIELI

Cheltuielile S.C. XXXXXXXXXXX reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

- consumuri de stocuri;

- lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;

- cheltuieli cu personalul;

- executarea unor obligaţii legale sau contractuale.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a S.C. XXXXXXXXXXX Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

Contabilitatea cheltuielilor se tine atat pe elemente de cheltuieli, conform clasificatiei din planuri de conturi, cat si pe tipuri de activitati, astfel:

ü Cheltuielile de exploatare care includ:

· cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, imputate direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

· cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi; comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, cheltuieli cu servicii bancare şi altele;

· cheltuieli cu personalul (salarii, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

· cheltuieli de exploatare privind provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare;

· cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii;

· alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital).

ü Cheltuielile financiare cuprind:

· pierderi din creanţe legate de participaţii;

· cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;

· diferenţele nefavorabile de curs valutar;

· dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;

· sconturile acordate clienţilor;

· pierderi din creanţe de natură financiară;

· cheltuieli financiare privind provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare;

Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi naturale şi alte evenimente extraordinare.

9.3. REZULTAT

Rezultatul financiar se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi este reprezentat de soldul final al contului de profit şi pierdere.

Repartizare profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL X

ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune este organizată și condusă în conformitate cu prevederile O.M.F.P. 1826/2003, privind organizarea contabilitătii de gestiune.

S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A organizează contabilitatea de gestiune pe centre de profit, definite:

a) pe proiect;

b) pe department;

In ambele situaţii se va proceda la alocarea imcompletă a costurilor, respectiv se alocă cheltuielile variabile directe.

Cheltuielile de regie vor fi alocate asupra departamentului de livrări.

Cheltuielile generale nu se repartizează.

Metoda utilizată în calculaţia costurilor este “Metoda direct costing”. Metoda direct costing face parte din categoria metodelor de calculaţie de tip parţial, cunoscute şi sub denumirea de metode limitative.

La baza acestei metode stă principiul separării cheltuielilor variabile de cele fixe, în funcţie de evoluţia cheltuielilor în raport cu variaţia volumului serviciilor.

Metoda direct-costing stabileşte o legătură liniară între costuri, volumul serviciilor, desfacere şi profit, fiind foarte utilă în analiza activităţii economico-financiare a firmei.

Prin metoda direct-costing se determină costuri parţiale, în costul serviciilor prestate se vor include doar cheltuielile variabile, cheltuielile fixe fiind considerate cheltuieli ale perioadei care trec direct asupra rezultatului financiar al perioadei.

Administrarea şi conducerea tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul firmei se realizează de către sectorul administrativ şi de conducere, sector care constituie un centru distinct de costuri.

Cheltuielile fixe se programează şi se urmăresc global sau în raport cu un număr redus de locuri de ocazionare a cheltuielilor şi nu se mai repartizează pe purtători de costuri.

Schema calculaţiei folosite de metoda direct-costing este :

(CA – Chv) = Cb – Chf = P/Pd.

Atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile şi contribuţia brută la profit vor fi evidenţiate pe purtători de costuri – centre de profit.

Raţiunea utilizării metodei constă în faptul că fiecare serviciu contribuie cu o marjă a contribuţiei la acoperirea totalului costurilor fixe.

Cifra de afaceri – Costuri variabile = contribuţia brută

Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea cheltuielilor de producţie şi calculaţia costurilor sunt conturile din clasa 9 – Conturi de gestiune.

În conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, din clasa conturilor de gestiune fac parte următoarele grupe de conturi : 90 “Decontări interne”, 92 “Conturi de calculaţie“ şi 93 “Costul producţiei“.

Aceste conturi preiau cheltuielile de exploatare din contabilitatea financiară, unde au fost înregistrate după natura lor și le grupează după destinaţie, în vederea calculării costului efectiv al serviciilor prestate.

CAPITOLUL XI.

POLITICI CONTABILE PRIVIND PĂRŢILE AFILIATE

11.1. Definiţii, concepte-cheie

O societate este parte afiliată a S.C. XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX S.A dacă:

a) direct sau indirect, prin unul sau mai mulţi intermediari, partea:

- controlează, este controlată de sau se află sub controlul comun al S.C. XXXXXXXXXXX

- are un interes într-o entitate care îi oferă influenţă semnificativă asupra S.C. XXXXXXXXXXX, sau

- deţine controlul comun asupra S.C. XXXXXXXXXXX

b) partea reprezintă o entitate asociată a S.C. XXXXXXXXXXX;

c) partea reprezintă o asociere în participaţie în care S.C. XXXXXXXXXXX reprezintă un asociat;

d) partea reprezintă un membru al personalului cheie din conducere al celor doua societati;

e) partea reprezintă un membru apropiat al familiei persoanei menţionate la punctul a) sau d);

f) partea reprezintă o entitate care este controlată, controlată în comun sau influenţată semnificativ sau pentru care puterea semnificativă de vot într-o asemenea entitate este dată, direct sau indirect, de orice persoană menţionată la punctul d) sau e).

Nu sunt în mod necesar părţi afiliate:

Ø două entităţi doar pentru că au director sau un alt membru al personalului - cheie din conducere în comun, în pofida punctelor d) şi f) ale definiţiei

Ø două entităţi asociate doar pentru că exercită controlul în comun asupra unei asocieri în participaţie

Ø finanţatorii, sindicatele, serviciile publice, departamentele şi agenţiile guvernamentale

doar în virtutea relaţiilor obişnuite pe care le au cu o entitate (deşi acestea pot să afecteze libertatea de acţiune a S.C. XXXXXXXXXXX sau să participe la luarea deciziilor S.C. XXXXXXXXXXX).

Ø un client, un furnizor, un francizor, un distribuitor sau un agent general cu care S.C. XXXXXXXXXXX desfăşoară un volum semnificativ de activitate, numai în virtutea dependenţei economice rezultate.

În vederea înţelegerii politicilor contabile privind părţile afiliate trebuie avute în vedere următoarele concepte- cheie:

Control. O entitate este considerată a avea posibilitatea de a controla o altă entitate, dacă are puterea de a guverna politicile financiare şi operaţionale ale celeilalte entităţi în aşa fel încât să obţină beneficii din activităţile acesteia.

Control comun. O entitate este considerată a avea control în comun cu o altă entitate dacă acestea convin prin contract să împartă rezultatele activităţi economice.

Personal - cheie de conducere. Acele persoane din entitate care au autoritatea şi responsabilitatea de a planifica, conduce şi controla activităţile S.C. XXXXXXXXXXX care raportează.

Tranzacţii cu societăţile afiliate. Tranzactiile cu părţile afiliate sunt afaceri între părţi afiliate care implică un transfer de resurse sau obligaţii între acestea, indiferent dacă se percepe sau nu un preţ pentru tranzacţii.

Influenţă semnificativă. O entitate este considerată a avea capacitatea de a exercita o influienţă semnificativă asupra unei alte entităţi, dacă aceasta participă, şi nu controlează, la luarea de decizii de politică financiară şi nu controlează, la luarea de decizii de politică financiară şi operaţională ale acelei entităţi.

Existenţa capacităţii de a exercita o influenţă semnificativă poate fi evidenţiată în unul sau mai multe din următoarele moduri:

Ø prin prezenţa în Consiliul director al celeilalte entităţi ;

Ø prin încheierea unor tranzacţii semnificative intra - companii între cele două entităţi ;

Ø prin interschimbarea personalului de conducere între două entităţi ;

Ø prin dependenţa de o altă entitate pentru informaţii tehnice.

11.2. Necesitatea prezentării informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate

Relaţiile dintre societăţile afiliate pot avea impact asupra poziţiei financiare şi a rezultatelor operaţionale ale S.C. XXXXXXXXXXX deoarece:

Ø părţile afiliate pot încheia anumite tranzacţii între ele, pe care societăţile neafiliate ar putea să nu dorească în mod normal să le încheie ;

Ø sumele percepute din tranzacţiile dintre societăţile afiliate pot să nu fie comparabile cu sumele percepute pentru tranzacţiile similare între societăţile neafiliate;

Ø simpla existenţă a relaţiei poate uneori fi suficientă pentru a afecta tranzacţiile S.C. XXXXXXXXXXX cu alte părţi (neafiliate).

Ø tranzacţiile dintre entităţi nu ar fi avut loc dacă relaţia dintre societăţile afiliate nu ar fi existat.

Ø O tranzacţie cu părţi afiliate este un transfer de resurse, servicii sau obligaţii între părţi afiliate (legate), fără a avea importanţă dacă se percepe sau nu un preţ, acest transfer de resurse, incluzând tranzacţiile încheiate de bunăvoie şi între părţi aflate în cunoştinţă de cauză.

11.3. Prezentare şi descriere

Relaţiile dintre S.C. XXXXXXXXXXX si partile afiliate trebuie să fie prezentate în situaţiile financiare, indiferent dacă au avut loc sau nu tranzacţii între părţi. Trebuie prezentate numele societăţii-mamă şi, dacă este diferit, numele părţii care deţine controlul final.

Compensaţiile pentru personalul managerial-cheie vor fi prezentate pe total şi pentru fiecare din categoriile următoare de compensaţii:

§ Beneficii ale angajaţilor pe termen scurt;

§ Beneficii post-angajare;

§ Alte beneficii pe termen lung;

§ Beneficii de terminare a contractului;

§ Beneficii de compensare pentru capitaluri proprii;

Dacă există tranzacţii între părţile afiliate (legate), trebuie prezentate următoarele informaţii:

§ Natura relaţiilor cu părţile afiliate (legate);

§ Natura tranzacţiilor;

§ Tranzacţiile existente, inclusiv valoarea tranzacţiilor şi soldurilor;

§ Termenii şi condiţiile;

§ Garanţiile oferite sau primite;

§ Provizioane pentru datoriile incerte şi cheltuielile cu datoriile, nerecuperate sau incerte.

Elementele trebuie să fie prezentate separat pentru:

§ Societatile care controlează în comun sau care exercită o influenţă semnificativă asupra S.C. XXXXXXXXXXX ;

§ filiale;

§ societăţi asociate;

§ asocieri în participaţiune în care S.C. XXXXXXXXXXX este asociat;

§ alte părţi afiliate (legate).

CAPITOLUL XII.

ANGAJAMENTE ŞI ALTE ELEMENTE EXTRABILANŢIERE

12.1. Definiţii, generalităţi

Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele S.C. XXXXXXXXXXX se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului (elemente extrabilanţiere).

În această categorie se includ:

- angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite;

- imobilizări corporale luate cu chirie;

- valori materiale în păstrare sau în custodie;

- debitori scoşi din activ şi urmăriţi în continuare;

- locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;

- efecte scontate şi neajunse la scadenţă;

- active şi datorii contingente.

Activ contingent. Un activ posibil care este generat de evenimente din trecut şi a cărui existenţă va fi confirmată doar de apariţia sau absenţa unuia sau mai multor evenimente viitoare care nu sunt în totalitate sub controlul S.C. XXXXXXXXXXX.

S.C. XXXXXXXXXXX nu trebuie să recunoască activele contingente. Prezentarea acestora se realizează când este probabilă o intrare de beneficii economice.

Activele contingente apar din evenimete neprogramate sau neaşteptate care dau naştere posibilităţii unui flux de intrare de beneficii economice. (ex.un drept de creanţă (despăgubire) ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă în care este implicată S.C. XXXXXXXXXXX şi al cărui rezultat este incert).

Activele contingente trebuie să fie permanent evaluate pentru a ne asigura că evoluţiile sunt reflectate corect în situaţiile financiare. (ex.dacă devine posibilă producerea fluxului de intrare de beneficii economice, activul şi venitul aferent trebuie recunoscute în situaţiile financiare ale perioadei în care are loc modificarea). Dacă, totuşi fluxul de intrare de beneficii economice a devenit probabil (în loc de posibil) atunci ar trebui prezentat drept un activ contingent.

Datorie contingentă. O obligaţie care este fie:

Ø O obligaţie posibilă generată de evenimente din trecut, a cărui rezultat va fi confirmat doar de apariţia sau de absenţa unuia sau mai multor evenimente viitoare care nu sunt în totalitate sub controlul întreprinderii raportoare; fie

Ø O obligaţie prezentă care este generată de evenimente din trecut şi nu este recunoscută, fie pentru că nu este probabil să fie necesară o ieşire de resurse pentru a deconta respectiva obligaţie, fie pentru că valoare obligaţiei nu poate fi evaluată cu o credibilitate suficientă.

S.C. XXXXXXXXXXX nu trebuie să recunoscă o datorie contingentă.

Trebuie însă să prezinte datoria contingentă dacă probabilitatea ieşirii de resurse încorporatoare de beneficii economice nu este îndepărtată.

Datoriile contingente sunt evaluate continuu pentru a determina dacă ieşirea de resurse încorporatoare de beneficii economice a devenit probabilă. O dată devenită probabilă pentru un element recunoscut anterior ca datorie contingentă, este recunoscut provizionul.

În vederea înţelegerii politicilor contabile privind datoriile şi activele contingente, trebuie avute în vedere următoarele concepte-cheie:

Datorii curente. Obligaţiile S.C. XXXXXXXXXXX a căror lichiditate se aşteaptă să necesite utilizarea resurselor existente, obligaţiile care sunt scadente la vedere sau vor fi scadente la vedere într-un interval de 1 an sau în intervalul ciclului de exploatare.

Datorii estimate. Obligaţii a căror existenţă este cunoscută, cu toate că este posibil să nu se cunoască creditorul, iar valoarea şi momentul plăţii să fie incerte.

Evenimente ulterioare datei bilanţului. Evenimentele care au loc după încheierea exerciţiului financiar al S.C. XXXXXXXXXXX (data bilanţului) şi până la data la care sunt autorizate pentru publicare situaţiile financiare anuale, fapt care ar conduce fie la ajustarea situaţiilor financiare fie la prezentarea informaţiilor.

Eveniment care obligă. Un eveniment care generează o obligaţie legală sau implicită care face ca S.C. XXXXXXXXXXX să nu aibă nici o altă alternativă realistă decât decontarea obligaţiei respective.

Data autorizării. Data la care situaţiile financiare ar fi considerate ca fiind autorizate legal pentru emitere.

Contract oneros. Un contract în care costurile inevitabile de îndeplinire a obligaţiei, în conformitate cu contractul, depăşesc beneficiile economice care se preconizează să fie primite în urma acelui contract.

Ciclu de exploatare. Perioada de timp medie care este necesară unei entităţi pentru a converti stocurile în creanţe şi apoi în numerar.

Pierdere posibilă. O pierdere incertă care se bazează pe apariţia unui eveniment sau a unor evenimente viitoare a căror probabilitate de apariţie este mai mult decât îndepărtată, dar mai puţin decât posibilă.

Pierdere probabilă. O pierdere incertă care se bazează pe apariţia unui eveniment sau a unor evenimente viitoare care probabil vor avea loc.

Pierdere îndepărtată. O pierdere incertă care se bazează pe apariţia unui eveniment sau a unor evenimente viitoare a căror posibilitate de apariţie este foarte mică.

Provizion. Datorie cu moment de apariţie sau valoare incerte. Provizioanele se pot distinge de alte datorii cum ar fi furnizorii şi angajamentele pentru că există o incertitudine asupra momentului sau valorii cheltuielilor viitoare stingerii obligaţiei.

12.2. Prezentarea informaţiilor

S.C. XXXXXXXXXXX va prezinta, pentru fiecare clasă de datorii contingente, la data bilanţului, o scurtă descriere a naturii datoriei contingente, şi acolo unde este posibil, o estimare a efectului său financiar, evaluată în acelaşi fel ca si provizioanele, o indicare a incertitudinilor aferente valorii sau momentului producerii oricăriu flux de ieşire, precum şi posibilitatea oricărei rambursări.

În cazul activelor contingente, când este probabil un flux de intrare de beneficii economice, S.C. XXXXXXXXXXX trebuie să prezinte o scurtă descriere a naturii activelor contingente la data bilanţului, şi acolo unde este posibil, o estimare a efectului lor financiar evaluat utilizând aceleaşi principii ca şi pentru provizioane.

vineri, 23 noiembrie 2012

joi, 22 noiembrie 2012